Câmpulung este un municipiu din Județul Argeș, din regiunea Muntenia, România. Este situat în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580-600 m și la o distanță de 62 km de Pitești (pe direcția N-NE, pe șosea), 47 km de Curtea de Argeș (la E), 84 km de Brașov (la S-SV) și 66 km de Târgoviște (la V). Este străbătut de Râul Târgului. Are o suprafață de 11,7 km2 și populație de 38.209 locuitori (potrivit recensământului din 2002). Cunoscut drept prima reședință domnească din Țara Românească, aici își are originea primul document cunoscut în limba română, Scrisoarea lui Neacșu.
Municipiul Câmpulung este situat in Depresiunea Campulung, fiind străbatut de Râul Târgului. Pe teritoriul acestuia sau descoperit urme materiale datând din perioada bronzului târziu (1700-1600 î.d.Hr.), însă e atestat documentar abia în anul 1212 (regele Ungariei trimite o scrisoare către cavalerii teutoni ca să stăvilească înaintarea Cumanilor în Țara Bârsei). Relativ rapid în 1330, Basarab I stabilește curtea domnească la Câmpulung, localitatea căpătându-și statutul de târg, respectiv de oraș. În acestă perioadă orașul începe să se dezvolte, numai că mutarea curții domnești duce la stagnarea dezvoltării acestuia în perioada feudală și chiar la un regres în cea fanariotă. Începând cu secolul XIX orașul începe să-și recapete din vechea sa glorie.
Prin urmare Câmpulungul de la începutul secolului XX se caracterizează printr-o creștere puternică a populației față de ultimul recesământ, cel din 1899, atingând în 1912 cifra de 17868. Creșterea este determinată în special de dezvolatrea continuuă a activităților manufacturiere și comerciale, care au avut un rol polarizator al forței de muncă din regiune. În perioada războiului populația scade brusc astfel în 1920 ajunge la circa 15000 de locuitori. Scăderea bruscă s-a datorat acțiunilor militare din zonă ce au generat pierderi masive de vieți omenești (victime ale războiului la care sau adăugat cei care au murit din cauza epidemiei de tifos din 1919 și în cutremurul din 1916) dar și migrări în masă. În 1930 numărul populației se situa la 13868 locuitori, scăderea datorându-se ratei mari a mortalității, dar și din cauza crizei din 1929 ce a dus la scăderea locurilor de muncă. Efectele celui de al – II- lea război modial, completate de cele ale cutremurului din 1940 au menținut un număr scăzut al populației, creșterea fiind aproape nesimnificativă față de perioada anterioară.(18174 la recesământul din 1948). Instaurarea regimului comunist imediat după 1944 s-a reflectat în caracteristicile demografice ale vremii mai ales din cauza mișcărilor de opoziție din regiune, mulți locuitori ascunzându-se în munți. După 1956 are loc o creștere explozivă datorită începutului industrializării (uzina ARO) și a colectivizării, evenimente ce au impulsionat demogfia orașului, atât printr-o creștere a ratei natalității, cât și printr-o atracție mai mare față de zonele rurale înconjurătoare, declanșând așa zisul exod rural. Prin urmare numărul de locuitori crește din 1956 de la 18880 la 24877 de locuitori în 1966. Ulterior populația se caracterizează printr-o creștere continuuă, atât ca urmare a decretului din 1967 care interzicea avortul, dar și din cauza diversificării activităților industriale (Combinatul de Fire și Fibre sintetice, Combinatul de lianți, diversificarea producției la Uzina Aro) ce a dus la o mai mare atracție a populației rurale din zona învecinată. Prin urmare în 1969 populația ajunge la 26402 locuitori, în 1977 la 31533 de locuitori și în 1980 la 38339 locuitori.În următorii ani din cauza accentuării crizei economice se observă o rată de creștere lentă, incât în 1989 populația orașului însuma 42678 de locuitori, ca apoi până în 1992 să ajungă rapid la 44060 locuitori, iar 1995 să atingă maximul de populație înregistrat vreodată 44560 locuitori. După 1995 din cauza accentuării crizei economice ce a dus la închiderea Uzinei ARO și a Combinatului de Fire și Fibre sintetice s-a înregistrat fenomenul migrației inverse, mulți locuitori întorcându-se în localitățile natale sau plecând în alte orașe (București, Pitești) în încercare găsirii unei surse de venituri ce să asigure un trai decent. Astfel în 2002 populația scade drastic la 38 285 de locuitori. În 2007 populația estimată este de 44125 de locuitori. Creșterea se datorează diversificării ocupaților, mulți locuitori axându-se pe practicarea comerțuluui și a turismului. Astfel o parte din cei plecați sau întors înapoi în oraș, mai ales populația tânără. Prin urmare nu se observă nici un moment de hiprtrofie urbană, singura creștere semnificativă fiind în intervalul '77 – '92. Municipiul Câmpulung rămîne un oraș de rangul 2 cu rol de echilibru în rețeaua de localități și cu o arie de influență de 25 – 50 km. Geoografia Orașului - Vasile Cucu
